Aproape toate firmele care ajung la mine cu „nu înțelegem unde se duc banii” au același tipar: cifra de afaceri crește, contul de profit și pierdere arată bine, iar contul bancar e mereu la limită. Nu e o contradicție. Sunt două lucruri diferite, măsurate diferit.
Profitul este o opinie, cash-ul este un fapt
Profitul se calculează pe principiul contabilității de angajamente: o factură emisă în octombrie intră în venitul lunii octombrie, chiar dacă banii vin în februarie. Cash-ul se mișcă atunci când se mișcă efectiv banii. Între cele două stau creanțele, stocurile, avansurile, ratele la credite și investițiile — niciunul dintre ele nu apare ca atare în profit.
De aceea o firmă poate avea profit de 400.000 de lei și, în același timp, să nu aibă cu ce plăti salariile.
Cele patru găuri prin care dispare cash-ul
1. Creșterea vânzărilor pe credit comercial
Este cea mai frecventă și cea mai contraintuitivă. Vindeți cu 30 sau 60 de zile termen de plată. Vânzările cresc cu 20%, deci și creanțele cresc cu 20%. Diferența o finanțați dumneavoastră, din propriul cash. Cu cât creșteți mai repede, cu atât mai mult cash blocați în facturi neîncasate.
Verificați: durata medie de încasare a creanțelor. O creștere de la 45 la 67 de zile, la o cifră de afaceri de 5 milioane, înseamnă aproximativ 300.000 de lei imobilizați în plus.
2. Stocurile care se umflă „ca să fim acoperiți”
Fiecare leu în stoc este un leu care nu e în cont. Stocul crește discret, prin comenzi făcute din prudență, prin produse care nu se mai vând și prin materii prime cumpărate la ofertă. Rar se face inventarul valoric al stocului mort.
Verificați: durata de rotație a stocurilor și ponderea articolelor fără mișcare în ultimele șase luni.
3. Ratele la credite și leasing
În contul de profit și pierdere apare doar dobânda. Rata de principal nu este cheltuială — este ieșire de cash. O firmă cu 60.000 de lei pe lună rate poate avea profit lunar de 40.000 și un minus real de 20.000.
4. Investițiile plătite din exploatare
Un utilaj de 250.000 de lei iese din cont într-o lună și intră în cheltuieli pe cinci ani, prin amortizare. Anul în care l-ați cumpărat, profitul aproape nu simte nimic. Cash-ul simte tot.
Instrumentul care rezolvă problema
Nu este un raport mai complicat, ci unul mai simplu: prognoza de trezorerie pe treisprezece săptămâni. Pe orizontală, săptămânile. Pe verticală, încasările estimate pe client și plățile angajate: furnizori, salarii, taxe, rate, investiții. La final, soldul.
Treisprezece săptămâni pentru că e suficient de departe cât să aveți timp de reacție și suficient de aproape cât estimările să fie credibile. Se actualizează o dată pe săptămână, durează douăzeci de minute și vă arată cu o lună și jumătate înainte în ce săptămână intrați în minus.
Cu acea informație aveți opțiuni: grăbiți o încasare, amânați o plată, trageți din linia de credit, decalați o investiție. Fără ea, aflați în dimineața în care banca refuză plata.
De unde începeți luni dimineață
- Calculați durata de încasare a creanțelor pentru ultimele douăsprezece luni și vedeți tendința.
- Scoateți lista clienților cu facturi restante peste 30 de zile și sumele.
- Faceți lista plăților fixe angajate pe următoarele trei luni, inclusiv rate și taxe.
- Construiți prima variantă de prognoză, chiar și aproximativă. O prognoză imperfectă bate absența ei.
Dacă vreți să vedem împreună cum arată cash-ul firmei dumneavoastră în următoarele treisprezece săptămâni, prima discuție este gratuită. Dacă preferați să învețe echipa să facă asta singură, tema face parte din programul de control de gestiune, prognoză și bugetare.